Ce înseamnă să te muți din București în Maramureș?

Maramureș? Este locul unde se agață harta în cui, pentru bunica, și capătul pământului în care ne-a plecat fata pentru părinții mei. Un fel de Mecca a românilor, un loc în care trebuie să ajungi cel puțin o dată în viață. Mocănița, Cimitirul vesel, mănăstiri, porți tradiționale lucrate din lemn, rezervații naturale și Memorialul victimelor regimului comunist de la Sighet. Situate în nord-vestul României, lângă granița cu Ucraina. Asta așa… ca să știți și voi unde este capătul pământului.

 

Mă consider o fană mai mult a popasurilor, decât a turismului în viteză. Unele lucruri se observă mai greu în goana autocarului, iar locurile vizitate se imprimă mai abitir în memoria digitală a aparatului de fotografiat decât în memoria noastră. Turismul creează o imagine distorsionată a locurilor: vedem ceea ce trebuie să fie văzut. Rareori ajungem să vedem miezul, să înțelegem istoria nescrisă, să transcendem zâmbetele marketizate ale localnicilor care ne îmbie cu suveniruri, în excursii de o zi sau două.

După 7 ani de locuit în București și după trei luni de zile cu domiciliul pe Maramureș (da, da, fată dragă, ai 21 de ani și te-ai măritat cu un maramureșean) am ajuns la câteva certitudini personale:

Tradițiile

Știți emisiunile acelea din preajma sărbătorilor, în care veneau copii și interpreți costumați tradițional? Întotdeauna le-am privit ca pe o înscenare menită să resusciteze în noi spiritul patriotic. Cum să dai vreun ban pe costumele tradiționale? Se poartă doar la paradă, așa-i?

CM2_2966-2

Poate. În București.

Aici oamenii merg la biserică în straie populare. Și la nuntă. Și la târg. Și nu doar câte o bătrânică rătăcită, ci familia întreagă, costumată din opinci până în basma cu însemnele tradiționale ale propriei culturi. Ceea ce s-ar numi fustă la noi, poartă numele de sumnă aici. Și se poartă până în prajma genunchiului, indiferent de vârstă. Deci…nu mică mi-a fost mirarea, când, privind din spate silueta cochetă a unei maramureșence cu pasul sprinten și fusta scurtuță, să trec de ea și să constat că era de fapt o bunicuță de peste 65 de ani.

Am fost în prajma sărbătorilor de iarnă aici. Chiar dacă am mers cu colindul de multe ori, trebuie să recunosc că mă irită majoritatea colindătorilor: în ultimii ani blocul meu a fost vizitat cu precădere de puști zdrențăroși, complet afoni, care îți aruncau covrigii pe hol și te baglosloveau de numa’ dacă nu le deschideai ușa. Aici am rămas plăcut impresionată: colindul este o activitate încurajată de părinți. Aceștia își însoțesc de multe ori copiii, de la distanță, iar acasă îi învață colinde românești și le confecționează straie și gentuțe speciale pentru colindat. Îți este mai mare dragul să îi asculți și să îi cinstești: curați, zâmbitori, îmbrăcați ori în port tradițional, ori costumați în îngerași, magi sau alte personaje. Iar gazdele? Îi așteaptă cu masa pusă și cu banii pregătiți.

 

Oamenii

Maramureșenii sunt calzi, patrioți, primitori de oaspeți, mereu pregătiți cu o porție de gogoși și câteva povești ”de peste deal” pentru vreun oaspete neașteptat. Fiind un amalgam de munți și dealuri, fiecare om are rude ”peste deal”, se duce, vine sau stă ”peste deal”, iar fiecare indicație de orientare începe cu ”după dealul ăsta…”. Curați și mândri, maramureșenii pun mare preț pe lucrurile moștenite, pe natural și pe ceea ce poate face omul cu mâna lui. Sunt gospodari, iar omul care știe să muncească nu o poate duce prost. Au mici afaceri de familie, sunt meșteșugari sau au plecat pentru câțiva ani la muncă în țări străine. Prețuiesc pământul și spațiile largi, lada de zestre și aprecierile turiștilor.

Aici timpul trece altfel. Pe deal la fân sau cu animalele pe pășune. La coadă la magazin sau la rând la poștă. Mă enervez des. Nu sunt obișnuită cu „shoppingul pe caiet” și cu avantajele pe care le poți avea în urma unor ”mătuși cu funcții”. Întotdeauna am respectat regulile, orarele și programările. Niciodată nu am rugat pe nimeni ”pentru excepții” și nici pentru favoruri. Însă m-am obișnuit. Ba chiar am cumpărat orez și bulion pe datorie. 12 lei e o sumă semnificativă. De unde era să știu eu că micile prăvălii de țară nu au POS?

 

Învecinarea cu Ucraina

Pe lângă influența religioasă semnificativă, Ucraina a modelat și limba moroșenilor. Întâlnești aici nu doar regionalisme, ci și cuvinte împrumutate de la ucrainieni, al căror rost nu l-ai dibui nici cu dicționarul în față. Așezarea cuvintelor într-o propoziție obișnuită se schimbă, chiar și eu am preluat câteva formulări fără să îmi dau seama. În multe case, chiar de aici din sat, limba vorbită în familie este ucraineana. Copiii învață la școală și ucraineană, chiar dacă limba de bază este româna. Îi ioooi cu româna de aici. La început îi înțelegeam greu pe cei mai în vârstă, în special, iar acum, când bunica lui Liviu ne povestește întâmplări din tinerețe, o întrerupem din propoziție în propoziție ca să ne explice semnificația cuvintelor, pentru că unele s-au pierdut și nici nu au echivalent pentru noi, astăzi.

Pentru că nu face parte din UE, în Ucraina accizele multor produse sunt semnificativ mai mici decât în România. Dacă stai aproape de graniță, este foarte la îndemână să îți faci cumpărăturile acolo: găsești detergent, băuturi, pastă de dinți și produse de uz casnic precum și alimente de bază, la prețuri mult mai mici decât la noi. Combustibilul auto este cu doi lei/litru mai ieftin, iar țigările sunt de zece ori mai ieftine decât în super-marketurile românești. De asemenea, dulciurile ucrainene sunt de vis, iar multe sunt realizate din ingrediente ușor de identificat, ceea ce face ca desertul de la prânz să se digere cu mult mai puține mustrări de conștiință.

Religia

Provenind dintr-o familie protestantă, am avut puțini prieteni apropiați care să fie ortodocși 100%. Majoritatea colegilor din clasele primare mergeau obligat-forțat la spovedanie, iar cei mai utilizați dumnezei erau aceia din înjurături. Am urmat un liceu adventist, iar facultatea m-a adus față în față cu o majoritate agnostică sau indiferentă, printre care am găsit și câteva colege cu puternice înclinații creștine. În București credeam că duminica, la biserică, participă doar rămășițe de bătrâne, iar singurele evenimente mai de soi sunt cele în care au loc turnee cu moaște.

În Maramureș creștinismul este prezent mult mai mult, probabil, decât în alte zone ale țării. Fiind pe graniță cu Ucraina, unele sărbători creștine, precum Crăciunul, Anul Nou, Paștele, se sărbătoresc atât cu românii, cât și cu ucrainienii. Posturile se țin în gând și în faptă, la fel și obiceiurile culinare locale, iar unii bătrâni cunosc Biblia chiar dacă nu știu să citească. Aici tradițiile, religia și viața cotidiană se împletesc atât de bine, încât nu poți discuta despre Maramureș scoțând vreuna dintre ele din ecuație.

 

 

Respectul față de bătrâni

Dacă în București glumițele despre pensionari fac delectarea studenților, iar confruntările dintre generații sunt prezente atât în familii, dar în special în mijloacele de transport în comun #auziteinRATB, aici m-a izbit o realitate contrastant diferită. Bătrânii sunt respectați, sunt îngrijiți și li se cere sfatul, beneficiind de autoritate. Copiii și tinerii îi stimează și nu doar pe cei din familia lor ci pe bătrâni în general. Nu am întâlnit scene în care cei mai tineri să îi repezească, să le ”dea peste nas” sau să le vorbească nerespectuos. Cu siguranță aici și ritmul mult mai lent și așezat al vieții are rolul lui, însă partea aceasta m-a surprins plăcut.

 

Aerul

Singurul moment în care conștientizam poluarea din București era acela în care accelera în fața mea vreo mașină fără revizie la zi. Acum însă, fiind obișnuită cu aerul de aici, mi se întâmplă să strâmb din nas și când sunt în Cluj, darămite în sud. Parcul Național al Maramureșului este o zonă cu păduri bogate, iar uzine…ioc. Pe traseele montane parcurse am întâlnit foarte puține deșeuri aruncate de excursioniști, chiar dacă nu există coșuri de gunoi amplasate strategic. Animalele sunt mai viguroase, caii au picioare groase și sunt tare sprinteni, gălbenușul de ou bate înspre un portocaliu intens, iar mierea vândută la porțile de aici provoacă crize de identitate borcanelor alungite din Mega. Lipsa de poluare are efecte benefice și asupra tenului: după o zi de haihuială, obrajii înroșiți de vânt sunt singurul minus al excursiilor cu bicicleta, pe când în București, prima grijă din duș este desfundarea nasului și a urechilor de praful din oraș. Nu mă crezi? Încearcă experimentul comparativ al bățului de urechi.

 

 

Mulți m-au întrebat: Bine, bine, Diana, dar cum este acolo? Te-ai acomodat? Ți-ai făcut prieteni noi? Ce faci toată ziua?

Trebuie să recunosc: un an sabatic este mult mai provocator decât pare, în special când te muți din capitală în vârful dealului, din jungla urbană pe plaiurile pline de tradiții ale Maramureșului, din epoca vitezei într-o zonă atemporală în care oamenii încă au timp de depănat amintiri și de împletit știuleți de porumb. Îmi este greu fără prietenii din liceu, fără influența profesorilor de la facultate, departe de familie, de asociațiile în care făceam voluntariat și de proiectele la care lucram. M-am rupt de tot venind aici.

Maramureșul însă este ca o gură de aer proaspăt. Ca un metrou gol. Ca o pagină din Basmele românilor ale cărei unice personaje suntem noi doi.

Va continua…

 

 

 

Fotografii: arhiva personală și Edelinao Photography .

 

Reclame

2 gânduri despre „Ce înseamnă să te muți din București în Maramureș?

  1. Daca as fi citit ultimul paragraf al articolului tau in urma cu 6 luni,nu as fi reactionat. Pentru ca m-am mutat in Bucuresti cam in aceeasi perioada in care tu te-ai mutat in Maramures, expresia „ca un metrou gol” imi spune multe. 🙂
    (Mesaj redactat dintr-un metrou plin)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s